Cine a inventat șahul - Istoria șahului

Istoria șahului – Despre originile jocului

Șahul este unul dintre cele mai vechi jocuri care a reușit să își păstreze valoarea de-a lungul timpului. Chiar și în zilele noastre, jocul extrem de complex continuă să prindă mare amploare. De aici și întrebarea: cine a inventat șahul și care este istoria lui? La fel de complex ca jocul este și istoria șahului, iar originile lui au fost și sunt în continuare discutate. Totuși, nu se știe sigur unde a luat naștere șahul.

Experții în istorie susțin ideea comună că acesta ar fi putut proveni dintr-un joc indian numit „chaturanga”, care se presupune ar fi predecesorul șahului modern. Există și presupuneri conform cărora jocul ar fi apărut în vechea Persie sau în China, deci originile sale nu sunt clare. Istoricii sunt de comun acord că șahul a pornit din India în anul 600 î.Hr, migrând apoi spre Persia și s-a răspândit în întreaga lume islamică.

Se spune că prima înregistrare scrisă despre șah a fost realizată de un poet persan. Fedrousí a susținut că jocul își are originea în secolul al VI-lea, ca urmare a unei dispute pentru tron între doi frați: Gav și Talhand. Această poveste ia parte într-un regat al Indiei, de unde și prezumția că jocul a luat naștere acolo. Vom vedea în continuare că istoria șahului este plină de povestiri și legende interesante.

Cine a inventat șahul

Putem presupune unde a apărut șahul, însă nici până astăzi nu se cunoaște un „inventator” al șahului. Câteva legende ne vin în ajutor la întrebarea cine a inventat șahul, numindu-l pe Sissa Ben Dahir, un mare vizir, inițiatorul jocului. Povestea spune că vizirul l-a păcălit pe rege să îi plătească o sumă deosebită de bani drept răsplată pentru inventarea acestui joc.

Istoria șahului menționează totuși mai multe nume relevante, printre care se regăsește Luy Lopez, un preot spaniol. Chiar dacă el nu este inventatorul șahului, este totuși unul dintre primii maeștrii ai joculi. Are chiar și o mutare (deschidere) numită după el.

Formele timpurii ale șahului

În limba sanscrită, jocul înseamnă „patru părți” care corespunde cu armata în India antică și medievală. Ea era formată din patru tipuri de trupe: care, elefanți de război, cavalerie și infantere. De când a apărut și până în prezent, regulile și modul de joc al șahului a suferit câteva modificări până să ia forma finală din prezent. Jocul final, cum îl știm astăzi, a apărut în sudul Europei în a doua jumătate a secolului al 15-lea, mai exact în Italia.

În istoria șahului se menționează de mai multe surse că jocul ar fi o metaforă a luptei umane sau o reprezentare a armatei. Prima formă a jocului de șah a fost jucată cu piese specifice luptelor. Jucătorii aveau pe tablă: un rege, un general, opt pioni, doi elefanți, doi cai și două care (turnuri).

După ce a pătruns și în lumea arabă, în Persia, șahul și-a schimbat denumirea în „șatrandj”. Chiar și înainte să pătrundă și în Europa, șahul deja avea regulile foarte asemănătoare celui pe care îl cunoaștem astăzi. Erau totuși câteva diferențe interesante, demne de menționat:

• Vizirul – înainte, vizirul era o piesă care se afla ca importanță după rege. Astăzi nu mai există marele vizir, fiind înlocuit cu o regină. Regina, care astăzi este cea mai puternică piesă, se putea mișca doar pe un singur pătrat pe diagonală.
• Pionul – în versiunea originală, pionul putea să se mute doar pe un singur pătrat, indiferent de tură. Din 1300, fiecare pion se poate muta două pătrate la prima lor mutare.
• Elefantul – chiar dacă în ziua de astăzi nu mai există elefanți pe tabla de joc, această piesă era folosită în jocul original și a fost supusă unor schimbări. Ea fusese limitată la un salt în diagonală de două pătrate, dar după ce a preluat rolul și denumirea de „episcop”, aceasta și-a dublat și raza de acțiune.

Până ca aceste mișcări să aibă loc, „șah-mat” se întâmpla foarte rar. Câștigul era decis atunci când unul dintre jucători dezvăluia regele. Odată cu noile puteri oferite reginei și episcopului, războiul de tranșee al șahului medieval a fost înlocuit cu un joc în care „șah-mat” putea fi dat în doar două mișcări.

Primul campion mondial la șah

Primul maestru în șah se crede a fi preotul spaniol Ruy Lopez, despre care am vorbit și în rândurile de mai sus. Totuși, primul maestru în șah nu a fost și primul campion mondial. Înainte, jocul era văzut ca o artă și nu ca un joc, motiv pentru care astfel de titluri nu erau încă acordate. Titltul de primul campion mondial la șah i-a fost atribuit lui Wilhel Steinitz, în 1866. În ziua de astăzi, cei mai buni jucători de șah primesc titlurile de „Mestru” și ”Maestru Internațional”

Concluzii

Fiecare joc are propria istorie, iar șahul este unul dintre jocurile cu un trecut extrem de interesant și bogat. Dacă ești pasionat de istorie și jocuri de noroc, ți-am pregătit un articol dedicat pentru istoria jocurilor de noroc. Ruleta este unul dintre jocurile cu o istorie interesantă în spate, așadar îți recomandăm să citești și despre istoria Ruletei.

Știai că…

• ..„șah-mat” vine de la „shah-mat”, unde „shah” înseamnă „rege”, iar „shakmat” înseamnă moarte. Acest lucru înseamnă „moarte regelui”?
• ..sunt 318,979,564,000 de moduri în care jucătorii pot face primele mutări?
• ..tabla de șah pliabilă a fost invenția unui preot, căruia nu i se permitea să joace șah și care a găsit această soluție inspirată pentru a putea trece nevăzut?
• ..teoretic, cel mai lung joc de șah este de 5.949 mutări?
• ..cea de-a doua carte tipărită vreodată în limba engleză a fost o carte despre șah?